Sursa foto: https://www.pexels.com/photo/clear-drinking-glass-on-table-2466319/
Sperăm ca primul lucru la care te gândești atunci când auzi că cineva își comandă o băutură cu rom nu sunt pirații! Deși există o legătură între celebra băutură și lupii mărilor, romul este mult mai mult decât un simplu accesoriu al acestora. Află din cele ce urmează ce este romul, puțin despre istoria lui (și da, ce legătură are această istorie cu pirații, fie), dar și câte tipuri de rom există și cum se bea un rom de calitate.
Ce este romul?
Pe scurt, romul este un tip de băutură alcoolică distilată, obținută din trestia de zahăr. Ca să fim și mai preciși, romul nu se obține fix din trestia de zahăr, ci din diverse subproduse obținute după ce trestia a fost prelucrată, de exemplu sucul de trestie de zahăr sau melasa. După fermentare și distilare, romul este depozitat în butoaie, cel mai adesea de stejar și-și capătă culoare specifică.
Istoricul acestei băuturi
Să începem cu termenul propriu zis. Adevărul este că romul ar o etimologie destul de complicată și nu există un consens asupra originilor sale. Una dintre teorii susține faptul că vine din cuvântul normand rumbullion, cuvânt îndeosebi folosit pentru alcoolurile distilate din cidru de mere/pere. Tot termenul de rumbullion se pare că era folosit și pentru petrecerile date în cinstea victoriilor obținute de pirați, ceea ce explică legătura strânsă dintre băutură și cei care o beau cel mai des pe marile ecrane sau în cărți.
Pe de altă parte, există și teoria conform căreia romul vine din latinescul saccharum, termenul folosit pentru zahăr. Desigur, mai există și franțuzescul arôme sau olandezul rummers, termen folosit pentru singularul paharelor folosite de marinarii din Batavia. Cum nu există încă un consens, poți alege orice origine îți convine mai mult!
Să revenim totuși la istorie. Deși cele mai bune filme cu pirați par a fi cele din SUA, adevărul este că romul sau, mai bine zis, trestia de zahăr își are originile în Asia. În secolul al VIII-lea arabii încep să o comercializeze la scară largă, iar exploratorul Cristofor Columb o duce inclusiv în Caraibe în 1493.
Teoretic, începuturile romului sunt estimate undeva pe la 1600, dar prima mențiune dintr-un document oficial datează din 1651, într-un înscris din Barbados unde se menționează distilarea băuturii Kill-Divil sau Rumbullion, prin distilarea trestiei de zahăr. Este descrisă drept o băutură bună de ucis diavoli din cauza aromei sale foarte aspre și greu de consumat. În 1657, atunci când General Court of Massachusetts interzicea vânzarea de băuturi alcoolice, termenul apare drept rumme. Romul își va face apariția în istorie și cu alte ocazii, de exemplu la petrecerea dată de George Washington cu ocazia dobândirii președinției SUA, ca monedă de schimb în cadrul comerțului cu sclavi sau ca factor declanșator al Rebeliunii Romului în Australia.
Legătura cu pirații este ușor de explicat în contextul în care existau așa numiții privateers, adică pirați susținuți de guvernul propriu pentru a distruge corăbiile inamice. În 1655, atunci când englezii cucereau Jamaica, romul devenea rația zilnică de alcool pe care căpitanii de vase o datorau marinarilor, luând locul brandyului.
Cum și din ce se face romul?
Din ce se face romul? Băutura rom se obține prin amestecarea melasei din trestie de zahăr cu apă și apoi prin fermentare. În cazul romurilor ceva mai ușurele (de exemplu romul alb) vorbim despre o perioadă de fermentare de o zi, dar sortimentele mai corpolente și mai aromate au nevoie de câteva săptămâni pentru a-și desăvârși aromele.
După fermentare, amestecul de melasă și apă va trece prin procesul de distilare. Pentru romul alb sunt folosite coloane de distilare, iar pentru romurile mai grele și mai aromate se folosesc alambicurile tradiționale, precum cele folosite la whisky și/sau coniac.
În urma distilării romul este depozitat fie în butoaie de stejar, fie în tancuri de inox. Pentru a se evita evaporarea, distilatele stau mai puțin în butoaie, de obicei maximum trei ani. Romurile care stau și 25 de ani în butoi sunt rarități deosebit de apreciate, dar și de scumpe. Pentru a se obține un rom de calitate constantă este importantă și faza de blending, fază în care producătorii amestecă diverse distilate. Dacă vor să-i potențeze culoarea sau parfumul, aceștia pot adăuga inclusiv arome de fructe, mirodenii sau caramel.
Tipuri de rom
Sursa foto: https://unsplash.com/photos/xWsODHpvk9M
Există mai multe aspecte care diferențiază tipurile de rom, cele mai importante fiind conținutul de alcool, tehnologia folosită pentru producerea băuturii sau perioada de învechire. Desigur, aici intervine și legislația sau chiar obiceiurile de producție din fiecare zonă în parte.
Dacă e să ne luăm după materia primă, există două categorii generale de rom. Cel provenit din distilarea sucului de trestie de zahăr, adică romul agricol, și romul obținut din melasă. Romul din melasă se împarte și el în două, romul mai light, din insulele în care se vorbește spaniola și romul ceva mai potent, cu un gust mai aspru, din fostele colonii engleze. Diferența constă în tipul de drojdie aleasă.
Și totuși, putem clasifica romurile după cum urmează:
- Light, adică romuri ușoare, învechite pentru perioade scurte, cunoscute și ca romuri albe sau argintii. Nu au parfum și se folosesc de obicei drept bază de cocktail. Dacă se dorește înlăturarea oricărei culori, după învechire băutura este supusă din nou procesului de filtrare;
- Gold, adică romuri cu învechire medie. De obicei lor li se adaugă condimente sau caramel pentru colorit;
- Dark sau black, adică romuri învechite pe o perioadă mai lungă, cu un parfum ceva mai puternic. Acest sortiment se folosește cel mai des în bucătărie;
- Flavored, adică romuri cu arome tropicale de lămâie, portocale, mango, cocos și altele. Folosite cel mai des tot la cocktailuri;
- Overproof, adică romuri tari, cu tărie alcoolică de peste 40 de grade. Un rom overproof poate ajunge până la 75 de grade;
- Premium, adică romurile cu cele mai serioase procese de producție, fără adaosuri și cu învechire corespunzătoare. De preferat este ca pe acestea să le consumi seci.
Cel mai bun rom este până la urmă o chestiune de gust!
Cum se bea romul?
Și cu ce se bea romul? Dacă e închis la culoare, de preferat va fi să nu-l diluezi. Altfel, romul este perfect pentru majoritatea cocktailurilor, cele mai renumite fiind Pina Colada, Mai Tai, Mojito, Cuba Libre sau Strawberry Daiquiri, mai ales în cluburi. Dacă ți s-a făcut poftă de un alt fel de amestec, nu doar de cocktailuri cu rom, găsești tot la noi top 25 de rețete cocktailuri alcoolice populare.
De asemenea, romul poate fi combinat cu succes cu majoritatea tipurilor de suc de fructe, cu cola, cu apă tonică, apă de cocos sau băuturi cu ghimbir.
Din nou, dacă ai de-a face cu un rom dark sau premium, de preferat va fi să nu-l strici cu gheață.
Alte utilizări
Pe lângă consumul propriu zis sau în cocktailuri, romul este un ajutor excelent și în bucătărie. Cel mai des folosit pentru dulciuri, de exemplu ciocolată, înghețată și prăjituri, romul este utilizat pentru marinarea în prealabil a ingredientelor. Desigur, în bucătăria din Caraibe romul este folosit chiar și în cadrul preparatelor sărate, dar cel mai des va fi parte componentă a marinatelor folosite pentru pește sau pentru carne.
Dacă vrei să descoperi această băutură interesantă, dar nu ești convins că-ți va plăcea, îți recomandăm cu căldură să încerci varianta de rom miniaturi!